Când moartea pare-un vis de gentilom

…Și vine-un timp în viața unui om

Când ochii mult mai lesne va să-nchidă.

Se pregătește, singur, ca un domn

Ce-n noapte se despoaie de hlamidă,

Uitând de sceptru, tron, uitând de somn

Și de o viață, poate, huzurită, Continue reading

Posted in Poezie | 12 Comments

Dilemateca – un esec “grosso modo”

Mai exista scriitori in actualitatea liteara a Romaniei? Se pare ca exista o autoritate (autoproclamata, sau care, in orice caz, si-a speculat bine pozitia) ce pretinde ca ii poate identifica. Se numeste “Dilemateca”.
Pe langa faptul ca la un timp insistau cu interviurile si articolele de proportii discriminatorii despre/cu personalitati evreiesti (nu ca am o problema cu faptul de a citi intr-o revista romaneasca mai mult despre evrei decat despre romani, dar daca tot nu au de gand sa trezeaca cititorii si cu vreo luare de pozitie crestina, cel putin sa nu ii iudaizeze*. Cred ca se cheama “corectitudine politica” – din pacate cel mai inalt principiu etic la care poate ajunge un “cetatean european” astazi) , acum se pare ca si-au gasit o pasiune mai picanta: pornografia.
Dincolo de un articol inchinat strict pornografiei (Pornografie & piraterie – semnat Constantin Vica, unde gasim si o sugestiva colectie in miniatura de ilustratii dintr-un foarte vechi volum inchinat unui asemenea subiect. Plus, subtila ironie conform careia lucrurile nu se dovedesc intotdeauna a-si atinge rosturile prescrise: in particular, tiparul nu ramane ca instrument de tiparire a textelor sfinte – domnul accentueaza inspre grotesc, numindu-le chiar “cuvantul lui Dumnezeu”, desigur pentru a exacerba efectul ironic – ci ajunge sa serveasca mai mult textelor laice. “Da, oameni buni, banuiesc ca jubila in sinea-i stimabilul C-tin Vica, sexu’ l-a batut pe Dumnezeu!”. Ei bine, nu!), gasim la sfarsitul revistei o bucata de proza inspirata din “ceva cu Dracula” (nu pot spune clar pentru ca nu eram prea decis sa-i acord imporanta si pentru ca, dupa ce am vazut ilustratia textului, am rupt paginile si m-am dispensat de ele. Voi face la fel cu toata revista!).

image

Da, pozele erau, nici mai mult nici mai putin, in mare parte, cu nuduri feminine (si alte aluzii). Nu, nu ma deranjeaza discriminarea de gen, ci haosul pestilential din gandirea morala a unui pretins colectiv de redactie (cred ca si editorii si-au indeplinit rolul lor) de clasa, respectiv clasa literatilor.
Ma mai intreb de ce intelectualitatea nu ia o pozitie clara fata de ceea ce se intampla in tara! Daca astia isi aroga statutul de intelectuali (definindu-l, deci, ca atare), atunci tind sa dau curs primitivei ironii: “Cum se numesc cei care umbla cu idei? – Pai cum? – Idioti!” Domnilor, nu incerc sa ma ascund, insinuarea e clara! E de inteles de ce unii pot ajunge sa dispretuiasca mediul intelectual, care nu ofera nicio garantie asupra modului de “valorificare a indicatiilor realitatii obiective, in functie de propria fiinta spirituala” (adica oamenii astia “zisi destepti” nu sunt, regretabil, neaparat morali si astia, despre care zic, nu-s!). Tot Nae Ionescu spune ca “formularea” (cultura) nu este obligatorie. Cred si eu, cand vezi asemenea simulacre de oameni care se pretind eruditi si esueaza lamentabil la fiecare 2-3 pg. de publicatie!
Am decis acum sa nu mai sper vreodata in “Dilemateca”, indiferent daca se gaseste vreun om bun pe-acolo, pe care nu-l recomanda deloc asemenea confrati!

*articolul la care ma refer strict era un interviu cu Moshe Idel, despre o carte care trata mistica evreiasca si vorbea despre un pretins “fiu al lui Dumnezeu” iudaic (adica nu Iisus Hristos).

Posted in Articole | Leave a comment

Despre privire, teamă și protest

De curând, mi-am concentrat mai mult privirile asupra sentimentului pe care, la rândul ei, privirea unui om ți-l poate inspira. Prima analiză, întotdeauna (cel puțin în ceea ce mă privește) se anunță radicală: ”da! avem ochi buni și ochi răi.”

Cât de frumoși sunt ochii buni! Când îi privesc, simt că mă protejează. Umanul care pulsează în acei ochi, îndrăznesc să spun sufletul, invocă umanul din mine, astfel cele două priviri bucurându-se împreună că ființează și se pot împărtăși una de cealaltă. Nu știu de ce am impresia că ochii buni nu pot fi decât ușor umezi. Poartă ca un intermediu suspensia lacrimii, care îl înalță atât pe purtătorul privirilor, cât și pe contemplator, în planul raționării subînțelese a emoției. Doi îndrăgostiți se vor înțelege întotdeauna fie și numai din priviri. Continue reading

Posted in Articole | Leave a comment

Tulcea e prezenta

Noi, tulcenii, astazi ne-am consemnat prezenta in actualitatea spiritului national. Unii spun ca am fost 300, mie atitudinea mi-a inspirat o forta mult mai puternica! In orice caz, dupa cum ne-am promis, maine (18.01.2012) vom fi iarasi in Piata Civica, manifestand, nu (numai) pentru traiul nostru material, ci si pentru credinta noastra in neamul romanesc! Nadajduiesc ca ne-au auzit si ceilalti tulceni, in timp ce am facut un tur al orasului. Dumnezeu sa ne apere si sa ne mantuiasca!

Posted in Articole | 1 Comment

Tulceni, Romani, sa ne inaltam!

Sa ne intalnim la ora 18:00 in Piata Civica, loc care tocmai pentru asta este pregatit, pentru forta civica, pentru poporul roman care incepe sa-si simta rostul, acela de a se pastra pe linia voievodala a neamului printr-o randuire demna, puternica, a Tarii! Traiasca Romania!

Posted in Articole | Leave a comment

Mihail Eminescu

“Prea v-ati aratat arama sfasiind aceasta tara,/ Pre a facurati neamul nostru de rusine si ocara,/ Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,/ Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti – niste misei!” (Scrisoarea III – Mihail Eminescu)

Pentru suspinele, rugaciunile si jertfa martirului roman, Mihail, cazut pentru Dumnezeu, Romania si neamul romanesc, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, apara-ne si miluieste pe noi pacatosii!

Posted in Articole | 1 Comment