Poteca îngerului neamintit

Sunt ca îngerul neamintit

De la-nceputul cetei slujitoare

Ce-atunci când Cel-Aprins s-a răzvrătit

Nu birui ca Mihail dând ascultare,

Nici se-mbătă de aburii revoltei,

Ci sta ferit de orice înfruntare,

Nu înțelept, dar mai degrabă soartei

Plecându-i-se zbuciumul din piept

Ce-l rătăcea-ntre taberele luptei. Continue reading

Posted in Poezie | Leave a comment

gânduri asupra poeziei

M-am întrebat, de la un timp, ce împrejurare creatoare poate da naștere unei poezii adânci, unei poezii care să-și situeze obârșia în sânul poeticului și nu altundeva. Terminologia mi-ar fi atras atenția, poate în alte timpuri, că poezia nu poate fi decât poetică, așa cum căldura nu poate fi decât călduroasă, bineînțeles în limitele ei. Dar astăzi? Mai află cercetătorul rosturilor vreun simț al proprietății lucrurilor?
Continue reading

Posted in Eseuri | 1 Comment